Antrenamentul functional

Antrenamentul functional (Functional Training) isi datoreaza originile fizioterapeutului Gary Gray, care in anii 1990 a propus o noua citire a functiilor musculare, bazandu-se pe conceptul de lanturi „kinetice” in locul actiunilor unice apartinand fiecarui muschi. Gary Gray si-a pus la baza ideii axioma lui Beevar, conform careia „creierul nu cunoaste muschii, doar miscarile”.

 

In viata cotidiana, ca in orice sport nu prevaleaza solutia de continuitate in gesturile efectuate; alternarea de miscari „discrete” – a caror inceput si sfarsit este vizibil – si miscari „continue neintrerupte”. Un exemplu favorabil ar fi atunci cand se deschide o fereastra. Ar trebui sa se foloseasca o multitudine de cuvinte pentru a descrie actiunile si articulatiile implicate. Un alt exemplu ar putea fi un jucator de baschet care alearga inspre cos. Decat sa fie luata in amanunt miscarea e mai facil sa fie impartita in etape.

 

Pentru o mai usoara intelegere a conceptului de antrenament functional, se ivesc cateva intrebari, cum ar fi:

 

• Cate sporturi se joaca stand jos? Dupa cum se stie, doar cateva sporturi, precum vaslitul, se practica din stand in sezut. Acceptand aceasta premisa, se poate spune ca antrenarea muschilor dintr-o pozitie de stand nu va fi functionala pentru majoritatea sporturilor.

 

• Cate sporturi se desfasoara intr-un mediu rigid, de unde stabilitatea provine din surse exterioare? Raspunsul ar fi ca nu exista astfel de sport. Stabilitatea provine de la atlet, nu dintr-o sursa exterioara.

 

• Cate aptitudini sportive peformeaza cu actiunea unei singure articulatii actionand in izolatie? Antrenamentul functional se focuseaza pe miscarile multiarticulare pe cat de mult posibil. Vern Gambelta si Gary Gray, cei mai cunoscuti specialisti in antrenamentul functional, spun urmatoarele : „Actiunea unei singure articulatii, care izoleaza un muschi specific, este non-functionala. Miscarile multiarticulare, care includ un grup de muschi intr-un model de miscare, sunt functionale.

 

 

Prin urmare, din raspunsul acestor trei intrebari, se poate spune ca antrenamentul functional este cel mai bine caracterizat de exercitiile executate de picior in contact cu solul si, cu cateva exceptii, fara ajutorul aparatelor, utilizand doar accesorii libere (kettlebel, gantere, benzi de rezistenta, mingi medicinale).